Dacă sorbim din cupa dragostei perene,

Și vrei curios să sorbi iarăși paharul,

Doar rătăcește-mă subit printre refrene

,Și lasă-mă să-mi gust prin vis nectarul.

 

 

Să facem din iubire un totem,

Să-l daruim lumii întregi zâmbind,

E oare a mea iubire un blestem?

Păcat e oare să trăim iubind?

 

 

Ce dacă lumea-ntreagă se opune?

Ce dacă cerul vrea să ne despartă?

Într-un final, invinși,se vor supune,

Vor fi cu toții un pământ și-o apă.

 

 

Te rog ignoră-i și ia-mă întreagă,

Și prinde-mă din zbor în vise-albastre,

Căci ce îi pasă lumii de ți-s dragă?

Păcatele, oricum, sunt ale noastre.