Sărutul ți se scurge

de pe rănite buze,

Și se prelinge-n timp

Prea umed de amor,

Foi albe,

Ramuri albe,

Și-un iz de mahmureală

Și suflet,

Și ocară,

M-aruncă lângă tine,

Mă cheamă,

Mă doboară,

Mă lasă alb și mut.

Mă scutură de tine,

Și-ncet,smerit,pe seară,

Doresc să te sărut.

 

Ascunde-ți ochii-n palme

Îi știu oricum prea bine

De ieri,

De azi,

De mâine,

De anul care vine.

Și iar sunt alb și veșted,

Renasc din mahmureală,

Și rom,

Și tu,

Și seară,

Si-un fel de primăvară.

Aruncă-mă departe,

La tine ca să vin

Cu braț de margarete,

Și buze de pelin.

 

Mă-ntreb ce-a fost cu tine,

De ce m-ai acceptat,

Eu un nebun cu premiu,

Și sufletul furat.

Te-am șters,

Te-am scris,

Ți-am dat

în palme nemurirea,

Și-n păr petale negre,

Pe spate oamenirea.

În file albe, mute,

Parfumuri de cerneală,

Și vrute și nevrute.

În albe așternuturi,

Și rom,

Și tu,

Și noi...

Și-un iz de ”nu-știu-ce”

Alungă-mă la tine

Să-ți fur ultima seară.