Azi lasă-mă!

Doar lasă-mă!

Și mâine e o zi ,

să-mi stai smerit pe suflet,

să-l strângi și să-l iubești.

Și uită-mă acum,

Și află-mă pe urmă,

Și-apoi cu sete rece

tu răscolește-mă.

Și ceartă-mă,

dizolvă-mă,

rupându-mă-n bucăți,

să fiu iar un nimic

prin tot ce e nucleu,

vibrații și trăiri,

și zbucium peticit,

ce-am fost,

ce sunt și-am vrut,

urât și-apoi iubit.

Tu fă ce vrei cu mine

cât stau prin amintiri.

 

Azi nu am timp de noi,

de buze,

de iubire,

Și cine știe...

poate,nu o să am nici mâine.

Azi vreau să fim străini,

Să ne uităm o zi,

Să-ți uit părul și mâna,

Ce-atât m-au consolat

și m-au făcut să iert,

să las...prea mult,îmi pare...

să uit c-am adorat,

o ființă, numai una,

mai mândră ca un soare.

......................................

 

Iubito,azi îți spun

că nu știu a iubi.

 

Pentru-n minut și-o oră,

Și poate-un veac galactic,

Pe drumuri o să uit,

Tot ce a fost și e...

Îți las pământ, corolă,

te las pe tine lor,

și plec pe alte ceruri,

căci azi sunt singuratic.

.......................................

Hai uită-mă și tu,

Să fim doi vinovați,

Căci n-am timp de iubire,

De buze

sau de tine.

Doar azi îți cer,iubito,

implor și-ndur de toate...

Cât suflul mă mai ține,

să devenim uitați.

............................................

 

Iar mâine prinde-mi mâna,

Și ține-o prizonieră,

Și iartă-mi ziua asta

când n-am recunoscut,

Că nu știu alte versuri,

Și altă melodie,

Ori altă viață...poate

nici pas,aer sau oră,

Decât când te sărut.